marți, 31 august 2010

TE REGASESTI FEMEIE?

Femeia, o poveste eterna, o enigma nedezlegata, furtuna si soare, gheata si foc, zambet si lacrimi... si totusi aceasta fiinta este atat de putin inteleasa.

Suntem minunate... chiar daca uneori cei din jurul nostru ne fac sa credem contrariul...

Cine vegheaza somnul partenerului si copilului cand sunt bolnavi, fara sa se planga de epuizare?

Cine lucreaza ore in sir la un job... apoi continua acasa?

Cine se face ca doarme... in timp ce-si pune planurile zilei in ordine...?

Cine?

Cine poate trai infricosatele patimi in fire de copila? Cand cruda... cand umila?

Nu esti tu?... femeie ce citesti acest articol? Nu esti tu un altar pe care jerfesti si sfintesti?

... Da, tu , eu... mai puternice decat misterul. Mai tari decat fierul.

Nu suntem noi o mare inima?...deoarece primim iubirea? Uneori mai amare ca blestemul, mai amare ca oftatul... mai vii decat scanteia... si mai fierbinti ca SAHARA?

De ce sa ne lasam ranite in orgoliu... de ce sa ne simtim inferioare doar pentru ca suntem mai firave... mai delicate, mai...?

Avem o valoare imensa. Sa ne redescoperim dragile mele... avem nevoie... altfel mereu o sa varsam lacrimi. Suntem capabile de orice sacrificiu aducand sublimul...

Suntem fiinte create cu drag... Creatorul nostru a pus in noi intuitia... ceea ce semnifica dreptatea. Daca barbatul aspira mereu spre gloriea suprema... noi aspiram spre virtutea desavarsita, facand totul divin. Hugo spunea citez "BARBATUL ESTE CODUL, DAR FEMEIA ESTE EVANGHELIA".

Vocea noastra cu acorduri melodioase... cucereste inima. Avem de ce sa ne iubim... De ce sa ne simtim inferioare?

De ce?

Creatorul a facut din noi un sanctuar in fata caruia si cei mai puterenici barbati ingenuncheaza.

Cine este ca si noi? Precum focul?... femeia... chiar de sufera si plange... vointa femeii invinge.

Cate sentimente... cate trairi intense. Femeia o mare luptatoare... un suflet rece sau clocot de dorinte.

Femeia... precum un actor pe scena vietii... mascheaza sentimente, trairi, dureri, fericiri. Zambetul ii este pe fata chiar si atunci cand sufletul este in doliu. O fiinta moderna, verticala, nobila... Cine se apleaca la copilul care cerseste?

Cine scoate din poseta o farama de corn in fata copilului murdar si plin de frig care-si incearca norocul... cine?

Esti minunata femeie... suntem fiinte minunate.

De aceea suntem viciul barbatilor... fiinte orgolioase, sau umile, sotie, muza pentru artisit, iubita, mama, ...

frumusete, fascinacie, mister, putere, cantec, poezie, imn,... dar mai presus de toate FEMEIE. Femeia - fiinta cu pielea de marmura sau portelan, preoteasa iubirii, preoteasa casei, fiinta cu ochii mari, blanzi si transparenti... o carte deschisa pentru ei... hmmm.

Femeia adevarata este cea care face din barbati mai mult decat este ea... ii este suficient pentru ca el sa reziste in vanturi si ploi. Maretia femeii este maretia spiritualitatii si a sublimului, daruirea de sine este o daruire catre Dumnezeu. Femeia... insusui este corpul universului, ea ofera acces la transcendenata divina la tot ce este pur si spiritual. Templul prin care a coborat Divinatea la noi, ea este esenta corpului nostru, este spirit, miracol. Nu exista alta fericire mai mare decat cea produsa de femeie... o noua fiinta... o noua viata... un nou om. Descoperirea femeii este o creatie. Nici o formula magica nu este mai pretioasa decat o femeie care iubeste... ea te inalta cu un zambet... adanc mister. O urasti, o visezi si o cauti.

Ah, femeie femeie... adanc mister.

Frumoasa ca seninul instelat, forta motrice a vietii. Ea plapanda si umila, marele stimulent al vietii pentru pictor, muzician, poet, filozof, om de stiinta... TU femeie, tu ... un miracol de contradictii divine, dadaca, prietena, sprijin la batranete, victima... noi.. da, noi, jumatatea galanta o spetei umane... noi creaturi menite sa fim iubite dar nu intelese.

Tu si eu femeie... un alfabet greu de invatat... noi. Ingeri cand inchidem ochii, demoni cand deschidem gura.

Noi, da noi ... lipiciul care tine lumea noastra zi de zi la un loc, unealta de perpetuare a lumii, noi, da noi... mana rece pe fruntea bolnava.

Sa nu uitam suntem femei... fiinte care aducem placere ochilor si linistea sau furtuna inimii, fiinte rationale inclinate catre activitati casnice intr-o continua expansiune si evolutie.

Un suflet mereu nostalgic...

Te regasesti femeie in randurile citite?... dar tu barbat care ai ingant mofturos cititnd aceste randuri... iti regasesti copila, iubita, sotia, mama, bunica?

O regasesti?

Apreciezi cadoul tau primit de la Divinitate? Sau il umilesti? Il degradezi?
Il distrugi?

Raspunde-ti tie si atat...

31.08.2010
Avramutza Lyheartly